Simptome fizice reprezentative: ochi bulbucati (exoftalmie), gusă (tiroidă mărită)
Care sunt cauzele acestei boli?
Boala Basedow-Graves face parte din grupul tiroiditelor autoimune. În mod normal, sistemul imun produce anticorpi care ne protejează, atacând bacterii, virusuri sau substanțe străine. În cazul bolilor autoimune, sistemul imun produce anticorpi care atacă propriile structuri (autoanticorpi). În tiroidita autoimună, autoanticorpii sunt direcționați contra unor componente din glanda tiroidă.
În general, există o predispoziție genetică pentru boala Basedow-Graves, iar persoanele care dezvoltă această afecțiune au cazuri de tiroidită autoimună în familie.
De asemenea, s-a observat că există factori de mediu care contribuie la declanșarea bolii:
- lezarea tiroidei prin iradiere sau prin injecții cu etanol (folosite uneori ca tratament pentru nodulii tiroidieni);
- tratamentul cu medicamente ce modifică activitatea sistemului imun (ex: substanțe folosite în tratamentul infecției HIV);
- fumatul;
- stresul (este recunoscut ca factor declanșator și agravant al bolilor autoimune).
Boala Basedow-Graves este vizibilă de recunoscut din cauza exoftalmiei și gușei mărite care apar la pacienti.
Cum se manifestă Basedow-Graves?
- scădere în greutate, pe fondul unui apetit păstrat, chiar mărit;
- tranzit intestinal accelerat – cu scaune dese, dar de consistență normală;
- tremor;
- transpirații excesive;
- căderea părului;
- mâncărime la nivelul întregului corp;
- palpitații (inima bate mai repede, chiar în repaus, și uneori neregulat);
- umflătură la nivelul gâtului (tiroida mărită);
- nervozitate, insomnie;
- stare de oboseală nejustificată;
- înroșire a feței constantă sau la emoții și la schimbări de temperatură;
- intoleranță la cădură sau o toleranța mai mare la frig (pacientul se îmbracă mai subțire, nu se mai învelește noaptea);
- exoftalmie unilaterală sau bilaterală (ochii sunt mai proeminenți); pot fi prezente și alte semne oculare: lacrimi, senzație de nisip în ochi, lumina deranjează, vedere dublă, înroșirea ochilor, pleoape umflate, scăderea vederii;
- tulburări de ciclu menstrual (fie întârzieri ale menstrei sau menstre care vin mai devreme, modificarea cantității de sânge pierdută la menstră), infertilitate, mărirea sânilor (la bărbați).
Cum tratăm hipertiroidismul?
Scopul tratamentului este reducerea cantității de hormoni tiroidieni din corp. Există trei modalități prin care se poate face acest lucru:
1) Administrarea de medicamente care blochează activitatea tiroidei
Pacienții diagnosticați cu hipertiroidism primesc medicamente antitiroidiene. Tratamentul va fi început cu doze mai mari și, în funcție de rezultate, va fi redus treptat la o doză mai mică, de întreținere, care trebuie menținută cel puțin șase luni, ideal 12-18 luni. Chiar dacă se dorește efectuarea unui tratament radical (administrare de iod radioactiv sau intervenție chirurgicală), pacientul trebuie mai întâi echilibrat cu medicație. Abia după normalizarea analizelor hormonale se poate efectua operația sau administra iod radioactiv.
2) Administrarea de iod radioactiv, care „arde” tiroida
Administrarea de iod radioactiv este o modalitate simplă și relativ lipsită de complicații de a trata hipertiroidismul. Procedura constă în administrarea pe cale orală a unei pastile de iod radioactiv; aceasta va fi asimilată de tiroidă, pe care o va distruge treptat.
Este posibil ca doza de iod radioactiv să fie prea mică și, în acest caz, hipertiroidismul va persista, fiind necesară o repetare a procedurii la 6-12 luni.
În general, la câțiva ani după acest tratament, apare hipotiroidismul: tiroida este distrusă complet și este necesar tratament cu hormon tiroidian toată viața.
3) Scoaterea tiroidei prin operație (tiroidectomie)
Pe lânga riscurile uzuale legate de interventiile chirurgicale, mai pot apărea atât scăderea calcemiei cu simptome de spasmofilie, cat și pierderea vocii (temporar sau chiar permanent).
Dupa operatie, pacientul va primi tratament cu hormon tiroidian tot restul vietii.
Dupa reglarea hormonilor tiroidieni, se poate incepe tratamentul pentru alte simptome și efecte ale bolii precum exoftalmia.
Boala și sindromul Cushing
Simptome fizice reprezentative: fata rotundă (in lună plină), depuneri de grăsime la nivelul abdomenului și a cefei (ceafă de bizon), picioare subtiri
Sindromul Cushing reprezintă totalitatea semnelor și simptomelor pe care le determină excesul de cortizol în organism. Cortizolul este un hormon produs de glandele suprarenale, dar poate fi administrat și ca medicație pentru diverse afecțiuni (boli autoimune, alergii, inflamații articulare, posttransplant).
Care este diferenta dintre boala și sindromul Cushing?
A. Boala -> nod la nivelul hipofizei
B. Sindrom Cushing ectopic -> produs prin cancere la alte organe
Care sunt cauzele acestei boli?
Provenienta excesului de cortizol se imparte in două mari categorii:
1) Iatrogen - provocat de medicamente (este cel mai des intalnit)
2) Endogen - productie excesivă de ACTH (ACTH - hormon hipofizar care reglează productia de cortizol)
Cum se manifestă Cushing?
Simptomele se instalează lent, dar au o mare intensitate. Printre semnalele bolii se numără:
- cresterea in greutate: in special la nivelul trunchiului, al fetei si al gatului;
- modificari ale pielii: subtire, fragilă, apar usor vanătai, vergeturi si mici vinisoare pe pometi (teleangiectazii), fată rosie;
- tulburari psihice: de memorie, iritabilitate, anxietate, insomnie, depresie, psihoze;
- afectarea muschilor: masa si forta musculară reduse;
- afectarea osului: aparitia osteoporozei;
- aparitia calculilor renali (pietre la rinichi);
- infectii: TBC, infectii fungice;
- afectarea oculara: glaucom, exoftalmie, cataractă;
Cum tratăm excesul de cortizol?
Boala se poate trata medicamentos, dar pacientul va ajunge, ulterior, la una dintre următoarele două optiuni:
1) Tratament chirurgical
2) Radioterapie pentru glanda hipofiza
