Luna

Satelitul natural al Pământului, Luna, este cel mai apropriat vecin al nostru: distanța medie pana la Pământ măsoară doar 384.000 kilometri, adică de 400 de ori mai puțin decât distanța până la Soare.Datorită diametrului, reprezentând cam un sfert din cel al Pământului, Luna constituie un obiect special prin apropierea ei față de Pământ și, ca atare, prin dimensiuniile ei de pe bolta cerească.

Un astru mort

Lipsită de astmosferă, Luna este un astru mort,cu suprafață plină de cratere de toate marimile, săpate prin impactul meteoriților.Luna este în rotație sincronă cu Pământul, adică arată întotdeauna aceeași față către el, partea vizibilă fiind marcată de mări lunare vulcanice întunecate, care umplu spațiile dintre zonele înalte ale scoarței și craterele de impact mai proeminente. Văzută de pe Pământ, este al doilea obiect ceresc vizibil de pe Pământ ca strălucire, după Soare. Se consideră că Luna s-a format acum circa 4,51 miliarde de ani, nu mult după Pământ. Există mai multe ipoteze pentru originea sa; cea mai acceptată explicație este că Luna s-a format din resturile rămase după un impact uriaș între Pământ și un corp de dimensiunile lui Marte, numit Theia.

Prin Evul Mediu, înainte de inventarea telescopului, un număr tot mai mare de oameni au început să susțină că Luna era o sferă, deși mulți credeau că ea era „perfect netedă”.În 1609, Galileo Galilei a realizat unul dintre primele desene telescopice ale Lunii și a precizat că aceasta nu era netedă, ci că avea munți și cratere.

Cursa spațială și cursa către Lună inspirate de Războiul Rece între Uniunea Sovietică și Statele Unite ale Americii au fost accelerate, cu un accent pus pe explorarea Lunii. Aceasta a inclus multe premiere importante din punct de vedere științific, cum ar fi primele fotografii ale feței ascunse a Lunii realizate în 1959 de Uniunea Sovietică, și a culminat cu coborârea primilor oameni pe Lună, considerată de întreaga lume ca fiind unul dintre evenimentele majore ale secolului al XX-lea și, în general, a istoriei omenirii.Primul obiect făcut de om pentru a ajunge pe Lună a fost sonda sovietică fără pilot Luna 2, care a reușit o aselenizare dură pe 14 septembrie 1959. Fața ascunsă a Lunii a fost fotografiată pentru prima oară pe 7 octombrie 1959, de către sonda sovietică Luna 3. Într-un efort de a concura cu aceste succese sovietice, președintele american John F. Kennedy a propus aselenizarea omului ca obiectiv național al SUA.Primul om care a pășit pe lună a fost Neil Armstrong, comandantul misiunii americane Apollo 11.

Între patru și șapte ori pe an, Pământul, Luna și Soarele nostru se aliniază perfect pentru a crea spectacolul umbrelor la scară cosmică cunoscut sub numele de eclipsă. Orbita Lunii în jurul Pământului este înclinată în raport cu orbita Pământului în jurul Soarelui. Această înclinare este motivul pentru care avem eclipse ocazionale în loc de eclipse în fiecare lună.

Există două tipuri de eclipse: lunare și solare. În timpul unei eclipse lunare, umbra Pământului ascunde Luna. În timpul unei eclipse solare, Luna blochează vederea Soarelui.

Eclipsele lunare au loc în faza de lună plină. Când Pământul este poziționat exact între Lună și Soare, umbra Pământului cade pe suprafața Lunii, întunecând-o și uneori transformând suprafața lunară într-un roșu izbitor pe parcursul a câteva ore.

Eclipsele solare au loc doar în faza de Lună Nouă, când Luna se află între Pământ și Soare. În timpul unei eclipse solare, Luna aruncă o umbră pe Pământ și blocheazăcomplet, respectiv parțial vederea noastră asupra Soarelui. Deși eclipsele solare se întâmplă la fel de des ca eclipsele lunare, ele sunt vizibile dintr-o zonă atât de mică a Pământului de fiecare dată, încât este mult mai rar să întâlnești una.În timpul unei eclipse totale de soare, umbra Lunii pe Pământ este formată din două părți: umbra, unde Soarele este complet blocat și penumbra, unde Soarele este parțial ascuns.

Posibilitatea existenței apei pe Lună În 2006, observațiile observatorului planetar Arecibo au arătat că o parte din undele radar întoarse din zona polară învecinată probei, anterior pretinse ca fiind gheață, ar putea fi asociate cu roci expulzate din craterele noi. Aceste rezultate deci nu excludeau posibilitatea existenței apei pe Lună în cratere permanent umbrite.

Confirmarea existenței apei pe Lună Misiunea americană din 2009, „LCROSS” a avut sarcina de a stabili definitiv dacă pe Lună există apă sau nu. Lansate în mai, racheta și satelitul lunar LCROSS au ajuns în apropierea Lunii la 9 octombrie 2009. În acestă zi, treapta superioară a rachetei de tip Centaur s-a zdrobit de Lună conform planului, în interiorul craterului adânc „Cabeus” din apropierea Polului Sud lunar, zonă în care nu pătrunde lumina Soarelui niciodată. La 13 noiembrie 2009, oamenii de știință de la NASA au publicat rezultatele cercetărilor lor: pe Lună există apă (înghețată) în cantități relativ mari.